Samurai aka Bogdan Morărescu este unul din artiştii destul de cunoscuţi în industria hip-hop-ului romanesc, al cărui interviu am avut onoarea să-l iau.
Salut!

 

Samurai: Salut!

 
O primă curiozitate este cea legată de mesajul general pe care doreşti să-l transmiţi prin piesele tale, care este acesta?

 

Samurai: Deşi “povestesc” de multe ori dintr-un loc aparent întunecat, cred că muzica mea îi îndeamnă pe oameni să fie răbdători şi să persevereze atunci când inima şi instinctul îi îndrumă într-o anumită direcţie. Le fac inima să le bată tare în piept relatând din trăirile mele, cu bune, cu rele, dar în acelaşi timp îi liniştesc repetându-le că Dumnezeu e bun şi nu uită pe nimeni.

 
Ce înseamnă pentru tine un feed back bun din partea fanilor?Ce rol consideri tu că au aceştia în viaţa ta, atât cotidiană cât şi ca artist?

 
Samurai: Oamenii care mă susţin sunt cei mai importanţi în toată treaba asta. Ei te ajută să-ţi răspândeşti muzica şi te susţin prin prezenţa la concerte şi achiziţionarea albumelor şi produselor promoţionale. În viaţa cotidiană,e destul de ciudat cu ei… dacă nu le acorzi atenţie, devii un ignorant, iar daca le întinzi un deget, îţi ia toată mâna.

 
Îţi aminteşti prima apariţie pe scenă? Dacă da, îmi poţi relata sentimentul pe care l-ai avut atunci?

 
Samurai: Nu ştiu dacă era chiar prima, dar mi-a rămas întiparită una dintre primele apariţii. Se întampla prin 2005,în Rockotecă (actualul Heavens Hell din Constanţa). M-am urcat pe scenă, a început instrumentalul, am luat o gură mare de aer, am închis ochii şi am început să-mi cânt strofele. Mereu mi se dezgheaţă inima când sunt pe scenă… aşa s-a întamplat şi atunci. Când am deschis ochii am realizat că nu mai eram cu faţa la public, cântam cu faţa la un perete… dar a fost bine. Oamenii încremeneau când începeam să-mi dau bucăţile. Erau atât de încărcaţi emoţional că rămâneau mască.

 
Cum te împăcai cu şcoala? Consideri că această experienţă a avut un efect pozitiv pentru tine?

 
Samurai: Da. Am fost unul dintre cei cărora le-a mers mintea şi le-a plăcut să o şi folosească. Aşa că am acumulat un bagaj consistent de cunoştinţe în toţi anii de studiu.

 
Ai vreun sfat pentru tineri, privind şcoala? Un lucru de care tu ai ţinut sau de care consideri că noua generaţie ar trebui să ţină cont?  

 
Samurai: E foarte important să ştii să scrii, să citeşti, iar dacă mai ştii şi să-ţi calculezi restul la alimentară, e mare chestie. Astea se învaţă toate în clasele primare. Mai departe, eu aş recomanda să se ducă doar cei care chiar vor să înveţe, nu toti gândacii. Decât să te duci la şcoală să te dai Bo$$ în faţa profesorilor că ţi-a luat tac-tu iPhone 8 şi ai valoare, mai bine nu mai pierzi timpul şi te duci direct să cauţi ceva de combinat.

 
Care a fost punctul tău de plecare pe drumul ăsta,ai avut o muză sau un imbold?

 
Samurai: Am fost impulsionat când am cunoscut prima dată oameni care făceau asta. M-a ambiţionat cumplit, am fugit direct acasă şi m-am pus la scris. Muzele… au venit şi au plecat, pentru că aşa e la vârsta aia.

 
Ce sentiment consideri că joacă un rol decisiv în viaţa unui om şi de ce?

 
Samurai: Frica. Pentru că te poate opri din a face atât de multe lucruri… şi bune, şi rele.

 
Care este piesa cu care te simţi cel mai mândru şi ce a însemnat pentru tine munca depusă la acea piesă?

 

Samurai: N-aş putea să aleg numai una. Sunt multe de care sunt mândru: de la “Plânsul Sirenelor”, pe care eu am conceput-o, la “Lucy”, care,după părerea mea, are la baza o idee atât de originală, chiar dacă poate fi uşor confundată cu o simplă piesă de dragoste, la “Terapia”,care e o scrisoare deschisă catre ai mei,”Din rai”, toate înseamnă enorm pentru mine. Şi mă bucur că lumea a înţeles ce am încercat să fac pe fiecare dintre ele şi că au rezonat atât de bine cu ideile şi trăirile mele.

 
Ce ai vrea să schimbi în societatea din care faci parte?

 
Samurai: Cel mai mult urăsc analfabeţii cu muschi care nu ştiu decât să se bată, de cele mai multe ori fară motiv. Dacă aş pleca din România, din cauza asta aş pleca. M-am saturat să văd numai “mafioţi” în trafic, numai “interlopi” la televizor cum bat femei, frizeri, barmani şi mai şiu eu ce. Un bărbat adevărat nu bate femei, nu coboară în trafic să se bată cu un taximetrist de 50 de ani şi nu se comportă ca o maimuţa pe steroizi.

 
Care este cea mai mare “nebunie” pe care ai făcut-o în numele muzicii?

 

Samurai: Hmm… bănuiesc că faptul că am renunţat la o posibilă carieră ca şi grafician în Anglia, pentru a mă întoarce aici să fac muzică. Sau, pe la 14 ani am plătit să mă lase unii să cânt şi eu pe o scenă, bine… o sumă modică, cică strângeau banii să plătească nu mai ştiu ce. Odată, tot pe la începuturi, am plătit şi intrarea la un concert unde cântam şi eu doar ca să nu mai stau să dau explicaţii că io-s Samurai (de care n-auzise nimeni) şi că am venit să cânt.

 
Ce înseamnă pentru tine Constanţa?

 

Samurai: Constanţa are rădăcinile mele undeva ascunse sub nisip. Deşi de mai bine de un an m-am mutat în Bucureşti, încerc să ajung cât mai des acasă. Acolo m-am format ca şi om, acolo îmi regăsesc motivaţia când mă simt pierdut.

 
Te-ai gândit vreodată să renunţi la ceea ce faci?

 

Samurai: Din pacate, din ce în ce mai des.

 
Ce părere ai despre oamenii care văd muzica ta ca pe o terapie? Consideri că ţi-ai făcut treaba astfel?

 

Samurai: Îmi râde sufletul când îmi scriu oamenii despre modurile în care muzica mea îi ajută. Am început să văd şi să tratez ultimele piese pe care le-am scris ca pe nişte mantre, investesc multă energie şi îmi pun sufletul pe fiecare piesă. Şi lumea simte asta.

 
Crezi că ţi-ai atins ţelul în muzică?

 

Samurai: Nu cred că drumul ăsta are un sfârşit. Mă simt mereu cumva presat de timp să creez mai mult, mai bine. Iar în zilele în care mă simt neinspirat am ajuns să fiu şi mai agitat că nu pot să o fac. Sunt departe de a-mi atinge ţelul. Îmi doresc ca muzica mea să ajungă la mult mai mulţi oameni decât acum şi uneori mi-e teamă că o să-mi ia prea mult timp.

 
Te simţi mândru de faptul că oamenii îţi cumpără muzica şi hainele care îţi poartă logo-ul?

 

Samurai: Sunt foarte mândru de micul meu magazin online, dacă la asta te referi. Pe langă muzică, sunt pasionat şi de grafică, aşa că toate produsele de acolo au grafica creată de mine, sau sub atenta mea supraveghere.
Link shop: http://samurai.shopmania.biz/

 
Te consideri o persoană credincioasă?

 

Samurai: Da. Şi cred că dragostea mea pentru Dumnezeu, sau a Lui pentru mine, a devenit mai simţitoare în ultimii ani. Consider că nu mai sunt creştin doar prin educaţia primită de la parinţi, odată cu înaintarea în vârstă am dezvoltat ceva mai mult discernământ şi am simţit că trebuie să îmi îndrept credinţa către Dumnezeu.

 
Ce mesaj poţi transmite pentru fanii tăi şi cititorii SoundZone.ro?

 

Samurai: Mulţumesc celor care mă susţin. Voi sunteţi familia mea şi sper să-mi fiţi alături la fiecare mutare pe care am s-o fac. Mulţumesc SoundZone.ro!

 

5805_1687289351548925_642248912786852277_n

Comments are closed.